Coralia Dubou este o tânără pasionată de modă din Vadu Crișului, județul Bihor, un loc care se regăsește în felul în care creează haine. Aceasta a crescut într-un mediu liniștit, aproape de natură, înconjurată de oameni pe care s-a putut baza mereu, iar toate aceste lucruri se reflectă astăzi în munca ei.
În prezent, este studentă la Universitatea Națională de Arte București, unde studiază moda și își construiește, pas cu pas, propriul univers creativ. În acest interviu, am vorbit cu ea despre copilărie și formare, despre deciziile care au dus-o spre modă, despre atelierul ei mic, mutarea la București și felul în care creează, un proces care vine firesc, din instinct și din lucrul direct cu materialul.
Cine este Coralia, dincolo de haine
„Sunt un om simplu”, spune Cora, fără să își caute cuvintele pentru a suna într-un anumit fel. Vorbește despre sine direct, fără laude. Îi place să își țină promisiunile, să fie atentă la ce se întâmplă în jur și să ajute atunci când poate, ca parte din felul ei de a fi. Când discuția ajunge la creație, tonul se schimbă discret. „Sunt visătoare, curajoasă și hotărâtă să îmi ating scopurile”, mărturisește ea. Este același om, dar într-un alt registru. Între simplitatea cu care se raportează la viața de zi cu zi și felul hotărât în care își construiește munca există un echilibru care se simte și în felul în care vorbește despre hainele ei. Nimic forțat, nimic demonstrativ, ci un parcurs care se leagă firesc de cine este ea.
Locul care a rămas „acasă”
Pentru Coralia, Vadu Crișului nu este doar locul din care a plecat, ci un reper constant. Revine la el nu din nostalgie, ci pentru că acolo s-au format lucruri esențiale. „Are un loc special în inima mea și este strâns legat de felul cum creez”, spune ea. Relația cu acest loc nu ține doar de peisaj, ci de ritmul în care a crescut și de felul în care a învățat să observe. Natura, liniștea și siguranța au fost primele elemente care au contat, dar nu singurele. La fel de important a fost mediul uman. „Am avut parte de experiențe unice și de oameni vertebrali, pe care mă pot baza mereu”, spune Cora, iar acest tip de stabilitate s-a transferat, în timp, în felul ei de a fi. „Asta s-a înrădăcinat și în caracterul meu.”
Când moda a devenit mai mult decât o pasiune
Moda a fost prezentă în viața Corei încă din copilărie, de la „prima rochie cusută pentru păpuși”, însă decizia de a o transforma într-o meserie a venit mai târziu, în clasa a 12-a. Deși era pe profil de matematică-informatică și se pregătea pentru arhitectură, a simțit că direcția nu e una pe termen lung. „Oricât îmi plăcea să desenez, am simțit că nu asta îmi doresc să fac.” În paralel, cosea deja, mergea des la croitoreasă și făcea haine pentru colegele ei. „Simțeam că toate astea au un curs natural.” Renunțarea la arhitectură a clarificat lucrurile: „Designul vestimentar s-a potrivit ca o mănușă.” Din acel moment, nu a mai existat îndoială. „Nu am muncit altceva și nu îmi imaginez viața fără modă”, mai spune ea.
Mutarea la București
Decizia de a se muta la București nu a fost una impulsivă, ci una gândită și asumată. „Nu aș fi luat această decizie dacă nu era pentru cineva important: Cora mică, care visa fără granițe.” Pentru Coralia, pasul a însemnat, înainte de toate, un exercițiu de asumare personală. „A fost un mod de a-mi întări încrederea în mine și în ceea ce pot realiza.” Din punct de vedere profesional, schimbarea a venit cu un context care contează: „Este un oraș care oferă multe oportunități când vine vorba de modă și mă bucur că mă aflu aici.” Când este întrebată ce consideră că o diferențiază, răspunsul vine fără ezitare: „Unicitatea.” Știe exact ce înseamnă asta pentru ea: „Știu că nu voi trece pe lângă nimeni care să poarte același lucru și ăsta e un sentiment plăcut.”
Despre UNARTE
Pentru mult timp, UNARTE a rămas pentru Coralia un gând nedefinit, mai degrabă o posibilitate decât un plan concret. „Un «ce ar fi dacă». Nu aveam curaj și nu credeam că pot reuși.”, mărturisește ea. Ideea exista, dar nu era încă susținută de încredere sau certitudine. În momentul în care a realizat că designul vestimentar este direcția pe care vrea să o urmeze, lucrurile s-au clarificat. Și-a setat obiectivul și nu s-a oprit până nu a ajuns studentă la Universitatea Națională de Arte București. Experiența academică a confirmat așteptările ei: „Lucrând în atelier cu alți studenți simt că îmi trăiesc visul.”
Când vorbește despre școală, o face fără să o idealizeze. „Poate nu pare mare lucru, dar este o atmosferă care îmi aduce bucurie în fiecare zi. Simt că aici e locul meu.” Pentru Coralia, valoarea acestui context vine din lucrul direct, din prezența celorlalți studenți și din contactul constant cu procesul. Studiul academic a venit însă și cu lecții mai puțin confortabile. „Am învățat să am răbdare cu mine și să accept că nu orice temă va fi pe gustul meu.” În timp, a învățat să lucreze sub presiune și să își păstreze direcția chiar și într-un mediu competitiv, fără a se raporta exclusiv la sine. UNARTE a devenit, astfel, nu doar un spațiu de formare profesională, ci și unul de clarificare personală.
Inspirația care pornește din material
Sursele de inspirație sunt, pentru Coralia, cât se poate de deschise. „De multe ori mă pot inspira direct de la material. Dacă îl am în mână, deja știu ce potențial are.” Designerul care o influențează cel mai mult este Alexander McQueen: „Pentru curajul lui și pentru prezentările absolut enigmatice. Revin la show-urile lui iar și iar, pentru că descopăr mereu ceva nou.”, spune aceasta. În ceea ce privește atelierul ei mic, Cora spune că se simte ca „un copil la locul de joacă, liberă să explorez.” Acolo petrece cea mai mare parte a zilei, uneori până târziu. „Spațiul în care lucrez este foarte important. Uneori, doar pășind acolo, știu exact ce am de făcut.”
Ideile îi apar, de multe ori, noaptea. „Când vreau să adorm și îmi vine o idee, trebuie să mă ridic să o notez. S-a întâmplat și de cinci ori într-o noapte.” Cora mai recunoaște că nu urmează o rețetă clasică când vine vorba de crearea unei piese. „De multe ori nu am nevoie de schiță. Haina e atât de bine construită în imaginația mea încât trec direct la tăiatul materialului.”, mai adaugă ea, zicând și că e un mod de lucru bazat de cele mai multe ori pe simț.
URBANFIT FASHION și cusutul în echipă
URBANFIT FASHION a apărut dintr-o prietenie firească și dintr-o pasiune comună pentru haine care ies din tipare. Proiectul s-a născut alături de doi dintre colegii ei de facultate, într-un moment în care ideile și energia erau împărtășite natural. „Este un proiect de suflet”, spune Coralia, fără să îi dea o etichetă mai mare decât este. Conceptul brandului se bazează pe reutilizarea perechilor de jeanși și transformarea lor în piese noi, cu un aer streetwear, uneori apropiate de couture. Nu e vorba doar despre reciclare, ci despre un proces de reinterpretare, despre a da hainelor o formă diferită și o nouă viață.
Chiar dacă, în prezent, proiectul este pus pe pauză din lipsă de timp, dorința de a reveni rămâne clară. „Abia aștept să lucrăm la o nouă colecție”, spune aceasta, tratând URBANFIT nu ca pe un capitol închis, ci ca pe ceva care își va găsi, la momentul potrivit, continuitatea.
„Capitolul 1” și întoarcerea la lucrurile simple
În vara lui 2024, Coralia a decis să se retragă complet de pe social media timp de o lună. Fără Instagram, fără TikTok. „Am vrut ca pauza să conteze”, spune ea. A fost un timp în care s-a relaxat, a citit mai mult și s-a gândit la felul în care vrea să revină online, dar mai ales la ce vrea să spună prin munca ei. Ideea seriei s-a conturat firesc, fără un plan rigid. „M-am gândit la mine copil și la simplitatea care mă inspira atunci.” A ales natura nu ca decor, ci ca punct de plecare, întorcându-se în locurile care au format-o. Toate cadrele sunt filmate în apropierea casei copilăriei, la maximum 15 minute distanță, în spațiile care îi sunt cele mai familiar.
În aceste cadre, hainele nu sunt prezentate ca produse finite, ci ca parte dintr-un proces. Rochiile sunt gândite și realizate pe loc, iar filmările păstrează o formă de simplitate deliberată, fără artificii. Faptul că le-a numit „capitole” nu este întâmplător: „Am vrut să mă întorc la lucruri simple, cum ar fi să citesc o carte”, spune, iar structura seriei vine tocmai din această nevoie de ordine și sens. Ultimul video închide simbolic acest prim capitol. Filmarea este realizată din vârful unui deal, cu satul vizibil în spate. „Mi s-a părut o încheiere cu însemnătate”, explică aceasta. „Lași locul unde ai copilărit în urmă ca să mergi să-ți urmezi visurile.”
Pentru Coralia, „Capitolul 1” nu este un exercițiu nostalgic, ci o delimitare clară între un început și ceea ce urmează să fie construit mai departe.
Un mesaj pentru cele la început de drum
Pentru tinerele care iubesc moda, mesajul ei e unul cât se poate de direct: „Să exploreze, să fie curajoase și să nu lase pe nimeni să le oprească din a visa.” Cora crede că dezamăgirile nu sunt un capăt de drum, ci doar „niște hopuri peste care trebuie să treacă.”
Coralia Dubou nu pare grăbită să ajungă undeva anume și nici nu vorbește despre rezultate rapide. Își construiește drumul în ritmul ei, cu răbdare, instinct și multă muncă, iar felul acesta de a merge mai departe spune, poate, cel mai bine cum se raportează ea la modă. Întrebată despre planurile viitoare, Cora spune simplu că: „Îmi doresc să evoluez fără să-mi pierd creativitatea încercând să fac business.”
Încă își caută stilul complet, dar știe ce îi place: pielea, structurile și „detaliile pe care poate doar purtătorul să le știe”.
Puteți să o urmăriți pe Cora pe paginile ei de Instagram, unde postează creațiile ei, dar și momente estetice din viața ei de zi cu zi :
Imaginile folosite în articol sunt de pe pagina de Instagram a Coraliei.